Ce cer regulile
Nu există o regulă unică la nivelul UE. Două exemple arată esențialul:
- Bavaria: certificarea trebuie să semnaleze particularitățile documentului, „în special cuvinte ilizibile, modificări sau omisiuni”, dacă acestea nu reies deja din traducere. Dacă s-a tradus doar o parte, trebuie menționat (art. 62 alin. 4 BayAGGVG).
- Polonia, Codul profesional al traducătorului jurat (TEPIS): traducerea redă toate caracterele lizibile cu ochiul liber sau cu lupa și descrie elementele ilizibile (§ 29). Textul care se poate citi cu lupa sau mărind scanarea pe ecran este considerat lizibil; ilizibilitatea trebuie constatată printr-o adnotare (§ 34).
- Tot potrivit codului TEPIS: corecturile, adăugirile și tăieturile — inclusiv cele oficiale — se redau sau se descriu pe scurt la locul lor. Semnele de intervenție (răzuiri, cifre modificate, scris sau culoare a cernelii diferite) se trec într-o notă a traducătorului (§ 31).
În practică
- Măriți înainte de a scrie „ilizibil”: măriți scanarea și, la nevoie, cereți o scanare mai bună sau originalul.
- Nu ghiciți numele: comparați numele scrise de mână cu alte documente ale clientului, de exemplu pașaportul, și notați diferențele.
- Marcați unitar: de exemplu [ilizibil] pentru un cuvânt și [semnătură ilizibilă] pentru o semnătură. Codul TEPIS prevede note ale traducătorului scurte, cu caractere cursive și între paranteze drepte (§ 30).
- Nesigur, dar lizibil nu înseamnă ilizibil: dați lectura cea mai probabilă și semnalați incertitudinea într-o notă.
Cum ajută Lingverra
Lingverra citește mențiunile scrise de mână și marchează fiecare pasaj în care recunoașterea este nesigură, astfel încât vedeți imediat unde trebuie să priviți mai atent. Dacă un pasaj e lizibil și cum îl notați decideți dumneavoastră.
Citiți și: Traducerea documentelor ucrainene și sovietice: 7 greșeli frecvente