Traducere autorizată sau legalizată: ce face notarul

Traducerea autorizată

Traducătorul autorizat de Ministerul Justiției traduce documentul și semnează formula de certificare. Aceasta este traducerea autorizată.

Traducerea legalizată

Dacă traducerea nu este făcută de notar, traducătorul atestat semnează formula de certificare, iar notarul legalizează semnătura traducătorului (Legea nr. 36/1995, republicată, art. 153). Legalizarea se poate face și pe baza specimenului de semnătură depus la biroul notarial.

Notarul refuză legalizarea semnăturii dacă nu sunt îndeplinite cerințele legii și ale Regulamentului (art. 321 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013). Formula de certificare, cu exactitatea și integralitatea traducerii, o semnează traducătorul.

Dacă traducerea se face din română într-o limbă străină sau între două limbi străine, certificarea și legalizarea se fac și în limba străină a traducerii (același articol).

Când e nevoie de care

Decide autoritatea care primește documentul. Legea nu dă o listă unică: întrebați instituția destinatară dacă cere traducere autorizată sau legalizată.

Traducere autorizată în România: cine o face și ce trebuie să conțină

Apostila și traducerea autorizată: ordinea corectă

Și în format electronic?

Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, în vigoare din octombrie 2024, a înlocuit Legea nr. 455/2001. Semnătura electronică calificată produce aceleași efecte juridice ca semnătura olografă.

Asta nu înseamnă că orice autoritate primește o traducere doar semnată electronic în locul celei legalizate pe hârtie. Formatul acceptat se confirmă cu destinatarul.